Ce e nevoie sa stii despre PTSD și CPTSD, ce efecte a lăsat în viata ta

Daca ai intrat pe acest link este pentru ca iti pasa de sanatatea ta mintala, iti pasa de ce se intampla cu tine si mai ales iti pasa, sa stii despre tine daca recunosti in interiorul fiintei tale, elemente legate de Complex PTSD (Sindrom de Stres Posttraumatic Complex) si bineinteles cum te poti vindeca.

În următoarele 10-15 minute, vei descoperi:

• Ce este PTSD și C-PTSD? – Diferențele dintre ele și cauzele principale.
• Simptomele C-PTSD – Impact asupra emoțiilor, relațiilor și sănătății.
• De ce este subdiagnosticat? – Mituri, stigmatizare și diagnostic greșit.
• Cum se tratează? – Terapii eficiente și strategii de autoreglare.
• C-PTSD la locul de muncă – Cum afectează performanța și ce suport există.

CPTSD nu este un diagnostic perse, ci mai degraba o inglobare corecta a unor simptomatologii aferente unui tablou clinic de traumatizare timpurie cronicizata, ce nu-si regaseste locul in niciun alt diagnostic din DSM ( Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale), utilizat la nivel mondial atat de psihiatri cat si de psihologii clinicieni. 

Ca sa se faca ceva mai multa lumina in gandurile care-ti rulaza acum prin minte, da-mi voie sa te invit catre o scurta prezentare a ingredientelor/ componentelor care creaza diagnosticul de PTSD simplu, astfel incat, sa intelegi forma lui scurta sau simpla, pentru a putea-o distinge de fratele mai mare, de’’cronicizarea’’ sau’’ expandarea’’ acesteia, catre Complex PTSD.

Diferenta dintre cele doua (PTSD si C-PTSD) este legata de numarul evenimentelor traumatice (in PTSD vorbim de un singur eveniment iar in CPTSD vorbim de mai multe evenimente repetate), recurenta lor, periodicitatea, frecventa, de perioada timpurie in care se intampla, de rolul de apartenenta (de cele mai multe ori in CPTSD se intampla in cadrul familiei de origine) dar si de amplitudinea si versatilitatea simptomatologiei. 

Vorbim aici de abuz fizic si/ sau sexual, se exclude abuzul emotional, neglijenta emotionala, si avem  deasemenea istorie repetata de abuz fizic in familie, fie ca victima directa in calitate de copil, fie ca martor la violenta domestica, expunerea la scene de cosmar asupra membrilor familiei, cu caracter REPETITIV, istoric de boli cornice fizice si/ sau mintale, istoric de parinti dependenti de substante, istoric de copii cu parinti incarcerati de mai multe ori pentru diverse tipuri de infractiuni asupra familiei (violenta domestica) si/sau asupra societatii, etc.

 In acest context, copilul nu se poate apara, nu poate fugi, nu poate merge in alt loc si este ’’ condamnat la a trai in iadul propriei familii ’’, acolo unde nu este vazut, auzit si unde este abuzat zilnic, pe o perioada lunga de timp, fie de unul dintre parinti, fie de ambii parinti, fie de unchi, matusi, bunici,profesori, mediul social, etc si mai ales unde nimeni nu intervine sa ii ia apararea, pentru ca din pacate, inca ne luptam cu acele credinte limitative, precum: ’’rufele murdare se spala in familie (pastrand mizeria sub presul familiei- secrete de familie)’’, ’’bataia e rupta din rai (al cui?)’’, ’’unde da mama, creste! (nu se stie ce anume creste acolo, ce tip de abuzator intern si extern/dependente)’’.

 CPTSD poate fi evaluat ca simtomatologie aferenta expunerii unui copil/adult la o serie de evenimente extrem de periculoase sau îngrozitoare, cu potential traumatic. Aceste evenimente pot să aibă loc în perioada copilăriei sau la vârsta adultă.În cele mai multe cazuri, aceste evenimente vor fi fost dificil sau imposibil de depășit sau uitat cu ușurință si au fost fie eveniment diferite, succesive, fie acelasi eveniment repetat. 

De exemplu:

• tortură
• sclavie
• campanie de genocid
• viața într-o zonă de război
• violență domestică prelungită
• abuz sexual sau fizic repetat, în copilărie 

Ca în cazul simptomelor asociate cu PTSD, și persoanele cu PTSD Complex pot:

• să se caracterizeze în termeni extrem de negativi, precum „lipsit de importanță, învins sau inutil”
• să întâmpine dificultăți majore în controlarea emoțiilor și a răspunsurilor emoționale, este specific CPTSD incapacitatea de autoreglaj;
• să le fie extrem de dificil să mențină relații și să se apropie de alte persoane, neincredere in oameni.
• sa manifeste boli cronice si autoimune, somatizari frecvente, adictii si dependente multiple inca din perioada traumatizarii.

Asadar,  in forma sa simpla, PTSD -ul prezinta o serie de simptome, pe care un om le poate experimenta intr-o anumita perioada a vietii sale, perioada mai scurta sau mai lunga, ca urmare a participarii sau expunerii sale (martor), la un eveniment cu potential traumatic (ex: catastrofe naturale, victime ale unor accidente de transport, victime ale unor abuzuri fizice , violuri, nastere cu complicatii, razboaie si conflicte, a fi martor la o moarte violenta, atacuri teroriste, incendii colective, pandemii, etc).Ulterior, in psihismul acestei persoane, se produce o ruptura, un clivaj, o separare intre elementele si structurile sale, exact ca atunci cand cadem si suferim o trauma fizica si este nevoie de interventia medicului. F.Ruppert denumeste aceasta ruptura, clivaj psihic separat in trei parti:1) partea sanatoasa (cea care cauta suport in mediul familial, social, in terapie si grupuri de suport, partea care doreste vindecarea), 2)partea supravietuitoare (mecanismele de coping , adictiile de toate felurile, gandirea disfunctionala pe care a dezvoltat-o) si 3) partea traumatizata, reprezentata de cosmaruri, flashbackuri, intruziuni de imagini sunete, mirosuri din perioada traumatica (pentru a aminti ceea ce este inca ascuns in inconstient).

Numai ca, sanatatea psihoemotionala in Romania, este inca in proces de dezvoltare si nu mergem sa cerem ajutor asa cum s-ar intampla in cazul sanatatii fizice (chiar si aici inca lucram la ceea ce numim preventie). In Romania, din pacate, inca cochetam cu ideea ca:’’ nu suntem nebuni sa mergem la psiholog’’,’’ ce poate sa-mi spuna mie psihologul si eu nu stiu’’,’’platesc doar ca sa stau de vorba cu cineva, pot sa fac asta si cu vecina sau cu prietena’’ si’’rufele murdare le spalam in familie’’,’’in familia noastra nu se vorbeste despre asa ceva-secrete de familie’’, lista este destul de lunga in aceasta directie. 

Prin urmare, in psihismul uman, avem de-a face cu o ruptura ce pare a fi invizibila, insesizabila, ptr ca acolo nu curge sange, nu este vascularizata vizibil pentru cei care nu au cunostinte in domeniul traumatizarii si al psihologiei traumei si atunci, pare ca nu s-a intamplat nimic, insa’’ nimicul’’ acesta ramas neadresat nimanui, devine o rampa de lansare a ulterioarelor patologii psihice, experimentand diverse alte comorbiditati (depresii, anxietati, dependente) pe langa acest PTSD sau CPTSD subdiagnosticat, un teren fertil pentru o dinamica victima agresor internalizata, pentru o incapacitate de dezvoltare functionala a psihismului uman si pentru multe boli fizice.

PTSD-ul insa, odata instalat in interiorul structurilor psihce este la fel de evolutiv precum o boala autoimuna in celulele corpului, fiind intr-o stare latenta o buna perioda de timp (ceea ce face sa para ca nu avem nimic), dupa care, in momentul trigger-uirii (prin senzatii simtite/percepute in interiorul corpului ca urmare a unor sunete, imagini, mirosuri din prezent, ce reamintesc trecutul suferindului) incep simptomele sa bata la usa ( este ca si cum deschidem Cutia Pandorei de amintiri inconstiente). In CPTSD, pe acesta lista a simptomelor, regasim de cele mai multe ori urmatoarelele elemente:

     Simptome de retraire 

• flashback-uri ale fenomenului initial, amintiri, rememorari sub diferite aspecte (rememorari senzoriale, prin cele cinci simturi perceptuale: auz (ce anume auzea persoana atunci), vaz (care sunt imaginile vizuale de atunci), miros (ce mirosuri au ramas impregnate in memoria lui), gust (cum se simtea gustul unui aliment la momentul traumei), atingere (ce simtea in corp si pe piele in momentul evenimentului), 
• cosmaruri legate de evenimentul traumatic (vise prin care inconstientul reproduce in timpul somnului diferite aspecte ale evenimentului traumatizant)
• disociere (traumatizarea este atat de profunda incat mecanismul de supravietuire folosit este insasi disocierea de realitate, ruptura a psihicului); nu mai reusesc sa pastreze contactul cu realitatea si traiesc intr-un spatiu psihic intern, relativ diferit de prezent, este acel fenomen de, derealizare in care ne auzim oamenii care spun, ’’ imi priveam corpul de sus’’. Vorbim asadar despre un CPTSD primar, cu traumatizare fizica moderata, exista totodata si abuzurile fizice severe, sinonime cu sadismul,cand vorbim despre CPTSD secundar,  apoi avem CPTSD tertiar, acolo unde gasim si tulburarile disociative de identitate, in care omul a fost atat de brutal traumatizat incat a creat disocieri, peste disocieri repetitive, pana la diagnosticul de tulburare disociativa de identitate ;
• tulburari fizice si psihologice, manifestate prin tulburari diverse, tensiune fizica, respiratie rapida ori sacadata, puls accelerat, sentiment de cadere in gol, atunci cand sunt expusi situatiilor asemanatoare.

 Simptome de evitare:  

• • Amnezie disociativa (imposibilitatea oamenilor de a-si aminti parti ale evenimentului traumatizant, luni sau chiar ani de zile);
• Sentimentul de detasare (oamenii incep sa simta indiferenta ori detasare fata de oamenii cu care aveau initial anumite conexiuni);
• Evitarea comunicarii si gandirii (nu este pregatit sa vorbeasca despre eveniment);
• Evitarea asocierilor (evita orice forma de implicare ce i-ar putea aminti de acel eveniment, evita oameni, lucruri, locuri, ganduri, sentimente cu privire la acel eveniment);

Simptome legate de dispozitie :

• Convingeri si asteptari negative (incepem sa gandim negativ despre propria persoana, despre altii sau despre lume);
• Invinuire (incepem sa ne invinovatim pe noi insine sau pe ceilalti pentru evenimentul traumatizant si consecintele sale);
• Emotii negative (simtim in mod repetat frica, groaza, spaima, furie, rusine, vinovatie;
• Pierderea interesului fata de anumite activitati, oamenii nu mai participa la activitatile care inainte le faceau ca forma de bucurie si implinire;
• Imposibilitatea de a simti emotii pozitive (oamenii nu mai pot simti fericire, bucurie , siguranta , incredere, intrucat in momentele de abuz fizic, ingrijitorul se confunda cu abuzatorul si se creaza o confuzie imensa intre ce este bine si ce este rau);

Simptome legate de vigilență și reactivitatea psihologică

• Vigilență exagerată – Sunteți excesiv de conștient(ă) de ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră și nu vă puteți relaxa.
• Tresărire cu ușurință – Reacționați în mod exagerat la zgomotele sau mișcările care vă reamintesc de evenimentul traumatizant.
• Dificultăți de concentrare – Aveți dificultăți în a vă concentra asupra sarcinilor pe care reușeați să vă concentrați anterior.
• Tulburări de somn – Aveți dificultăți în a adormi și a avea un somn neîntrerupt. Atunci când adormiți, somnul dumneavoastră ar putea fi de slabă calitate și ați putea avea parte de coșmaruri.
• Irascibilitate – Aveți izbucniri în care sunteți agresiv(ă) verbal sau fizic cu persoane sau obiecte. Aceste izbucniri ar putea fi cauzate de trăirea unui moment care vă amintește de evenimentul traumatizant.
• Imprudență – Faceți lucruri periculoase sau autodistructive.

De ce apare tulburarea de stres post-traumatic complexa (C-PTSD)?

La nivel psihologic 

Simptomele psihologice ale CPTSD sunt extrem de neplăcute și tulburătoare. Totuși, aceste simptome pot avea sens atunci când ne gândim la modul în care mințile noastre ar putea funcționa pentru a ne proteja după un eveniment traumatizant.

• Pierderea memoriei – În urma trăirii unui eveniment traumatizant, am putea să ne aflăm în imposibilitatea de a ne aminti de el sau nu suntem dispuși să facem acest lucru. Chiar dacă poate fi supărător să ne amintim ceea ce s-a întâmplat, făcând acest lucru ne poate ajuta să înțelegem semnificația evenimentului. Acest lucru poate fi benefic pentru sănătatea noastră mintală.
• Gânduri intruzive sau retrăiri – Acestea pot fi percepute drept „reluări” ale evenimentelor care s-au întâmplat. Ar putea să ne forțeze să ne gândim la ce s-a întâmplat astfel încât să fim mai bine pregătiți în cazul în care evenimentul s-ar repeta. Cu toate acestea, în cazul PTSD aceste gânduri ne fac doar să ne simțim tulburați.
• Evitarea și desensibilizarea – Este obositor și supărător să vă amintiți de o traumă. Evitarea și desensibilizarea vă pot ajuta să nu vă mai gândiți la ceea ce s-a întâmplat. Totuși, aceste lucruri vă și opresc din a înțelege semnificația experiențelor dumneavoastră.
• Vigilența exagerată – Dacă suntem „în gardă”, ne putem simți pregătiți să reacționăm rapid în cazul în care o altă criză s-ar întâmpla. De asemenea, ne poate oferi energia necesară pentru a „lucra” la noi înșine după un accident sau o criză. Totuși, acest lucru poate fi epuizant și ne poate împiedica din realizarea lucrurilor care ne făceau plăcere.

La nivel fizic

Unele dintre simptomele fizice care au loc în cazul CPTSD apar, deoarece corpul nostru încearcă să proceseze în mod incorect trauma.

• Adrenalina si cortizolul – Acestia sunt doi hormoni de stres, pe care corpul nostru îi produce atunci când ne aflăm sub influenta stresului. Acesta ajută în pregătirea corpului nostru pentru activitățile care necesită foarte multă energie, de exemplu, alergatul sau lupta împotriva cuiva. Când stresul dispare, nivelul adrenalinei ar trebui să revină la valori normale. În cazul PTSD, amintirile intense ale evenimentului stresant pot menține nivelul adrenalinei la valori ridicate. Valorile ridicate ale adrenalinei vă pot face să vă încordati, să vă simțiți irascibil(ă) și să nu vă puteți relaxa sau odihni bine.
• Hipocampul – Acesta este o parte a creierului care procesează amintirile. Valorile ridicate ale hormonilor de stres, precum adrenalina, pot opri această parte din a funcționa corespunzător. Acest lucru înseamnă că amintirile evenimentului traumatizant nu sunt procesate. Ceea ce poate să vă facă să vă amintiți evenimentul de parcă riscul este încă prezent, în loc să-l percepeți ca pe ceva ce s-a întâmplat în trecut. 

Există cariere profesionale în care este mai probabil ca cineva să sufere de tulburarea de stres post-traumatic (CPTSD)?DA.

Oricine poate avea PTSD sau CPTSD dacă a trecut printr-un eveniment traumatizant sau are o fundatie de traumatizare timpurie repetitiva, constanta. Cu toate acestea, din cauza locului de muncă, unele persoane sunt mai predispuse să treacă prin evenimente traumatizante. Acest lucru înseamnă că riscul de a extinde manifestarea CPTSD-ului este mai ridicat față de alte cariere. Printre exemplele de astfel de locuri de muncă se numără:

• Lucrătorii serviciilor de urgență (de ex. poliția, pompierii sau personalul de pe ambulanță)
• Asistenții sociali
• Personalul de la terapie intensivă
• Personalul militar și alte persoane care lucrează în zone de război

Insa, asta nu inseamna ca celelate cariere sunt excluse din manifestarea CPTSD-ului.

Când apare tulburarea de stres post-traumatic complex(CPTSD)?

Simptomele PTSD sau CPTSD pot apărea imediat după un eveniment traumatizant/ evenimentele traumatizante, sau chiar după săptămâni sau luni de la întâmplare. De obicei, simptomele încep să apară până în 6 luni de când a avut loc evenimentul. Uneori, simptomele vor apărea după 6 luni de la eveniment, deși acest lucru este mai rar întâlnit. Din păcate, multe persoane nu cer ajutor atunci când apar simptomele.

CPTSD-ul nu poate fi diagnosticat în prima lună după ce a avut loc evenimentul traumatizant. Dacă treceți prin simptome de traumă de la bun început, iar acestea sunt severe și vă împiedică să funcționați normal, ați putea suferi de o „tulburare acută de stres”.

De ce nu toată lumea suferă de tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) în urma unui eveniment traumatizant, de ce nu toata lumea sufera de CPTSD?

În urma unui eveniment traumatizant, mulți oameni vor suferi de unele simptome de traumă în prima lună. Multe dintre aceste simptome sunt reacții normale la trecerea printr-un pericol real sau perceput ca atare. Le puteți considera drept modalitatea creierului dumneavoastră de a vă proteja de daune.

Însă majoritatea persoanelor vor procesa ce s-a întâmplat după câteva săptămâni, uneori chiar mai mult, și simptomele de stres vor începe să dispară.

Cercetările arată că anumite grupuri de oameni prezintă un risc crescut de a dezvolta PTSD. Riscul de a dezvolta PTSD sau CPTSD scade dacă persoana:

• are acces la ajutor social și ajutor de specialitate complex, multidisciplinar,
• se recuperează după evenimentul traumatizant întru-un „mediu cu stres redus”,
• mediul de lucru profesional si mediul de familie creaza echipa si ofera suport considerabil in diminuarea stresului si a simtomatologiei pacientului,
• exista suport social si psihoemotional constant,
• exista resurse interne considerabile pentru a procesa trauma securizant,
• exista un IQ si un EQ ridicat ,
• exista consecventa si rezilienta crescuta in acea persoana.

Ce fel de evenimente au probabilitate mai mare să cauzeze tulburarea de stres post-traumatic (CPTSD)?

Orice evenimente traumatizante ce pun in pericol viata cuiva si sunt repetitive, pot cauza un CPTSD, deși cu cât experiența este mai tulburătoare, cu atât mai mult cresc șansele de a dezvolta CPTSD. De exemplu, poate fi mai probabil să dezvoltați CPTSD dacă evenimentele:

• sunt socante, subite și neașteptate,
• durează o perioadă îndelungată si sunt repetitive (violuri repetate, abuz fizic repetat, razboaie, interventii medicale complexe repetate abusive, etc),
• se întâmplă când sunteți „prins(ă)” și nu puteți scăpa,
• este cauzat de o persoană apropiata in care aveti incredere,
• cauzează multe decese,
• cauzează mutilare,
• implică minori.

Dacă continuați să fiți expus(ă) la stres și incertitudine, va fi mai dificil ca simptomele de CPTSD să se amelioreze.

Cum puteți ști dacă ați trecut peste experiența traumatizantă?

Se poate să fi trecut peste evenimentul traumatizant dacă:

• vă puteți gândi la acesta fără a fi prea tulburat(ă)
• nu vă simțiți în pericol în continuu
• nu vă gândiți la acesta în momente inoportune.
• Nu aveti flashback-uri, cosmaruri, intruziuni in gandire, imagini mentale etc.
• Puteti lua decizii usor, nu mai simtiti hipervigilenta si neincredere in oameni, schimbati stilul de viata.

De ce nu este întotdeauna diagnosticată tulburarea de stres post-traumatic complex CPTSD?

Sunt multe motive pentru care o persoană cu CPTSD nu este diagnosticată.

Stigmatizarea și neînțelegerea

Persoanele cu CPTSD vor evita de multe ori să vorbească despre cum se simt, pentru a nu se gândi la evenimentul traumatizant si mai ales pentru ca nu il considera traumatizant ci o normalitate (abuzul face parte din viata ), de aceea ajung si reitereaza ca adulti scenele din copilarie, fie in relatia de cuplu, fie in relatiile de la job.

Unele persoane simt că simptomele pe care le au (de exemplu, evitarea și desensibilizarea) le ajută să facă față, și nu realizează că sunt cauzate de CPTSD.

Când o persoană are o formă mai gravă, îi este foarte greu să creadă că se va putea întoarce la cum se simțea înainte de evenimentul traumatizant. Ceea ce o poate împiedica să ceară ajutor.

De asemenea, circulă frecvent ideea eronată conform căreia doar persoanele care au făcut serviciul militar dezvoltă PTSD (doar veteranii de razboi). De fapt, PTSD poate apărea la oricine, și orice experiență de PTSD este validă.Complex PTSD poate face orice persoana cu istorc de viata timpuriu traumatizant, repetitiv (abuz fizic si/sau sexual repetitiv), martor la aceste evenimente cu caracter de permanenta in perioada de dezvoltare a personalitatii copilului.

Diagnosticul incorect

Unele persoane ce au CPTSD pot fi diagnosticate greșit, această tulburare fiind confundată cu anxietatea sau depresia, agorafobia sau atacurile de panica, chiar si tulburarea de personalitate borderline, fara sa ne uitam la radacina simptomatologiei. Unii oameni pot avea și alte probleme de sănătate (fizice sau psihice), care pot face ca tulburarea PTSD să rămână neobservată.

Pot, de asemenea, să aibă „simptome fizice ce nu pot fi explicate medical”, cum ar fi:

• probleme gastrointestinale
• sindroame de durere frecvente
• dureri de cap

Aceste simptome pot însemna că tulburarea PTSD lor este diagnosticată greșit ca fiind altă afecțiune.

Alte provocări

Unele persoane cu CPTSD pot avea și alte dificultăți, cum ar fi probleme în relațiile personale sau dependențe diverse, de alcool sau droguri, jocuri de noroc, tulburari de alimentatie (acestea fiind din zona mecanismelor de coping, de supracompensare activa si in prezent, pentru neadresarea simptomelor traumatice din trecut). Acestea pot fi cauze de CPTSD, dar pot fi mult mai evidente decât afecțiunea în sine.

Copiii pot dezvolta tulburare de stres post-traumatic (PTSD)?   DA

Tulburarea de stres post-traumatic complexa poate apărea la orice vârstă. Pe lângă simptomele care apar la adulți, copiii pot să aibă și următoarele simptome:

• Coșmaruri – La copii, aceste vise urâte pot reflecta evenimentele traumatizante.
• Joacă repetitivă – Unii copii pot recrea evenimentele traumatizante în joaca lor ( lovesc jucarii, copii, imita acte sexuale etc). De exemplu, un copil care a fost implicat într-un accident grav de mașină poate recrea accidentul cu mașinuțe de jucărie. 
• Simptome fizice – Copiii se pot plânge de dureri de stomac și de cap.
• Frica că viața lor se va încheia curând – S-ar putea să le fie greu să creadă că vor trăi suficient de mult pentru a deveni adulți.

Care sunt tratamentele pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)?

In Romania, exista tratamente diferite pentru PTSD, incluzând terapia integrativa a traumei, cu specialisti din cadrul ISTT (Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei Bucuresti), terapia  cognitiv-comportamentală centrată pe traumă (TCC-CT), desensibilizarea și reprocesarea prin mișcări oculare (EMDR), terapia schemelor centrata pe trauma, terapia Compassionate inquiry, terapia sistemelor familiale interne, constelatii ale intentiei, tratament medicamentos, etc.

• Psihoterapia traumei 
• Psihoterapia pentru PTSD va fi concentrată pe elemente de crestere a rezilientei si autoreglajului emotional,elemente de conexiune corporala, pentru ca aici sunt cele mai multe disfunctionalitati,  prin adresarea experienței  traumatizante, și nu pe trecutul pacientului.

Un psiholog clinician cu dubla specializare si in psihoterapia traumei, detine elemente de evaluare clinica pentru a depista disfunctionalitatile psihice dar si CPTSD-ul, precum si abilitatile necesare sa va ajute cu următoarele lucruri:

• Acceptare – Să învățați să acceptați că, deși nu puteți schimba ce s-a întâmplat, puteți să priviți evenimentul, lumea și viața diferit.
• Amintirea evenimentului – Să vă puteți aduce aminte de ce s-a întâmplat fără a vă simți copleșit(ă) de frică și suferință si fara sa apelati la adictii si mecanisme de coping pe care le-ati folosit atunci la varste fragede pentru gestionarea experientei. Veți putea să vă gândiți la ce s-a întâmplat când doriți cu capacitate sanatoasa de autoreglaj,  în loc să aveți gânduri intruzive sau retrăiri.
• Exprimarea în cuvinte a experiențelor – Să puteți vorbi despre ce s-a întâmplat, pentru ca mintea dumneavoastră să pună deoparte amintirea aceea și să vă puteți concentra pe alte lucruri.
• Sentiment de siguranță – Vă ajută să vă simțiți mai stăpân(ă) pe sentimentele dumneavoastră. Acest lucru vă poate ajuta să vă simțiți mai în siguranță, pentru a nu fi nevoie să evitați la fel de mult amintirile.Orice psihoterapie ar trebui oferită de o persoană care este acreditată și calificată pentru a face acest lucru. Sesiunile sunt de obicei cel puțin săptămânale, cu același terapeut, și deseori durează cel puțin 8-12 săptămâni.Deși sesiunile durează de obicei în jur de o oră, se pot prelungi uneori până la 90 de minute.

          Terapia pentru PTSD include:

• Terapia integrativa a traumei cu specialisti in domeniul traumatizarii psihice
• Terapie cognitiv-comportamentală centrată pe traumă (TCC-CT)
• • Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EMDR) Aceasta este o tehnică care se folosește de mișcarea ochilor pentru a ajuta creierul să proceseze amintirile traumatizante.
• Psihosomatica si elemente de neuroimunologie prin echipe multidisciplinare in lucrul cu corpul fizic
• Tratament medicamentos

• Dacă ați încercat alte tipuri de terapie pentru a trata tulburarea de stres post-traumatic și nu au funcționat, medicul dumneavoastră vă poate prescrie inclusiv antidepresive.
• Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt antidepresive care pot ajuta la reducerea simptomelor de CPTSD. Dacă vă confruntați și cu depresie, antidepresivele pot ajuta și cu acest lucru.
• daca ISRS nu funcționează pentru dumneavoastră, vi se poate prescrie alt tratament medicamentos, dar acest sfat ar trebuie de obicei să vină din partea unui medic specializat în sănătatea psihică.

Ce tratament funcționează cel mai bine?

Există dovezi că terapia centrata pe trauma, si terapia cognitiv comportamentala centrata pe trauma -CT și EMDR sunt cele mai bune variante de terapii. Tratamentul medicamentos poate fi util pentru persoanele care nu vor să participe la terapie prin vorbire sau care nu au acces ușor la aceasta.

Ce tratament ar trebui sa primesc prima dată?

Terapiile psihologice centrate pe traumă (terapia traumei, TCC-CT sau EMDR) ar trebui să fie oferite înainte de tratamentul medicamentos, ori de câte ori este posibil sau medicamentos atunci cand situatia o impune, fie ambele. Acest lucru este conform recomandărilor Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (National Institute for Health and Care Excellence – NICE).

Cum mă pot ajuta singur(ă)?

Sunt câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta recuperarea, dacă suferiți de CPTSD. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta cu aceste lucruri și se va asigura că le faceți la momentul potrivit:

• Respectarea rutinei – Dacă este posibil, încercați să reveniți sau să rămâneți în rutina dumneavoastră obișnuită. Dacă vă mențineți viața cât se poate de sanatoasa, vă poate da un sentiment de stabilitate
• Vorbitul cu cineva de încredere – Deși nu trebuie să simțiți că trebuie să vorbiți despre ce s-a întâmplat cu oricine, să vorbiți cu cineva apropiat și de încredere vă poate ajuta să vă procesați sentimentele într-un spațiu sigur. Vă poate ajuta și să vorbiți cu cineva care a trecut prin același lucru, sau care a trecut prin ceva similar în trecut, doar dacă nu este prea dureros să faceți acest lucru.
• Încercați exerciții de relaxare – Încercați meditație sau alte exerciții de relaxare. Să vă relaxați având CPTSD poate fi dificil, de aceea puteți vorbi cu terapeutul dumneavoastră despre exerciții sau activități care pot funcționa în cazul dumneavoastră.
• Întoarceți-vă la muncă sau la școală – Dacă vă simțiți în stare, poate ajuta să vă întoarceți la muncă, școală sau facultate. Acest lucru vă poate da un sentiment de rutină. Însă ar trebui să evitați să vă aflați în situații în care ați putea fi expus(ă) la o altă traumă sau la stres intens. În general, munca într-un mediu cu stres redus este cea mai bună soluție până când începeți un tratament.
• Mâncați și faceți exerciții în mod regulat – Încercați să mâncați cat se poate de simplu si sanatos. Dacă vă simțiți în stare, încercați să faceți exerciții fizice în mod regulat. Acest lucru vă poate ajuta și să vă simțiți mai obosit(ă) atunci când trebuie să dormiți.
• Petreceți-vă timpul cu alții – Faceți-vă timp pentru a fi în jurul unor persoane dragi, pentru a vă simți sprijiniți.
• Așteptați-vă să fie mai bine – Dacă vă concentrați pe idea că la un moment dat va fi mai bine, vă va ajuta la recuperare. Încercați să nu puneți presiune pe dumneavoastră pentru a vă simți mai bine cât mai repede.
• Întoarceți-vă în locul unde s-a întâmplat evenimentul traumatizant – Doar când vă simțiți în stare sa faceți acest lucru, ați putea încerca să vă întoarceți în locul unde s-a petrecut evenimentul traumatizant. Discutați cu terapeutul sau medicul dacă plănuiți să faceți acest lucru, pentru a primi susținerea lor în acest demers.

Sunt și câteva lucruri de care trebuie să fiți conștient(ă), sau pe care să le faceți în timp ce vă vindecați. Însă poate fi greu să faceți „ce este bine” și nu ar trebui să vă simțiți vinovat(ă) dacă veți ajunge să faceți oricare din următoarele:

• Autocritică – simptomele CPTSD, nu trebuie să vă simțiți vinovat(ă) atunci când vă împărtășiți gândurile și sentimentele cu alte persoane. Faptul că discutați despre ceea ce simțiți vă poate ajuta să vă recuperați.
• Vă așteptați ca lucrurile să revină imediat la normal – Tratamentul pentru CPTSD poate fi de durată. Încercați să nu aveți așteptări prea mari de la dumneavoastră într-un timp prea scurt.
• Evitați interacțiunile cu alte persoane – Prea mult timp petrecut pe cont propriu poate accentua sentimentele de izolare și vă poate face să vă simțiți mai rău.
• Pe cat posibil, nu consumați băuturi alcoolice, nu fumați, nu consumati droguri, zahar in exces, sau alti excitanti neurotixici, amigdala este deja hiperactivata si prin a ceste comportamente va autosabotati procesul de vindecare – Deși alcoolul si orice alta substanta de mai sus,  vă poate crea pe moment o falsa relaxare, în timp , este posibil să vă facă să vă simțiți mai rău. Cafeaua și nicotina pot acționa ca stimulanți care vă fac să vă simțiți mai rău dacă aveți simptome asociate cu CPTSD.
• Oboseala excesivă –CPTSD poate face ca somnul să fie dificil, dar încercați pe cât posibil să vă păstrați rutina obișnuită de somn și evitați să stați treaz(ă) până târziu, deoarece acest lucru vă poate face să vă simțiți mai rău. 
• În final, ar fi bine să aveți grijă când conduceți și, dacă nu vă simțiți în siguranță la volan, trebuie să anunțați o persoana draga apropiata, sau 112.

CPTSD la job 

Sunt șanse destul de mari să lucrați cu cineva (sau mai multe persoane) cu PTSD complex (C-PTSD). Acești colegi pot fi conștienți sau nu că au această afecțiune. Dacă o fac, este posibil să nu aleagă să vă împărtășească asta. S-ar putea să nu aibă încredere că stigmatizarea și stereotipurile nu vor apărea dacă ar împărtăși aceste informații. S-ar putea să se teamă că lipsa limitelor va vor determina să întrebati „ce s-a întâmplat”. Ei pot simți rușine, vulnerabilitate sau jenă. S-ar putea să nu aibă încredere că, dacă se încred în tine, le vei proteja „povestea” cu cea mai mare confidențialitate – nu este povestea ta de spus. 

Din aceste motive și din multe alte motive, este important ca liderii la locul de muncă să demonstreze curiozitate, încredere și să nu judece, sa incurajeze exprimarea si suportul colectiv. Dacă cineva la locul de muncă care a îndeplinit în mod tradițional așteptările de performanță are o schimbare semnificativă în performanță, întreabă-l dacă este ok și ascultă-l, chiar dacă există o perioadă de tăcere în timp ce se gândește dacă poate avea încredere în tine. Dacă  spune nu, va rog nu  întrebați ce se întâmplă, s-ar putea să nu vrea să vă împărtășească povestea lor, ceea ce este rezonabil. În schimb, întrebați ce puteți face pentru a ajuta. Dacă aveți suportul unui psiholog cu specializare in psihologie clinica ( cea care trateaza sanatatea mintala) ori un psihoterapeut, atunci, dați-le numărul de telefon pentru a apela la acest tip de asistență. Dacă afacerea dvs. nu are acest lucru, oferiți-le confidențialitate să sune la 0374456420 (helpline anti anxietate) pentru asistență în domeniul sănătății mintale sau sa consulte site-ul  www.sanatatemintala.ro. Întrebați dacă trebuie să-și ia puțin timp liber (și nu îl considerați o absență neplanificată) apoi asigurați-vă că știu că ar putea fi eligibili pentru un concediu protejat de loc de muncă. Fiți deschis la orice solicitare de acomodare la locul de muncă care îi poate ajuta să își gestioneze mai bine declanșatorii și să îndeplinească așteptările de performanță. Dacă spun că sunt ok, chiar dacă nu crezi că sunt, nu împinge mai departe. Fii plin de compasiune si amabil.

Când este declanșat, C-PTSD poate avea un impact semnificativ asupra persoanelor la locul de muncă. Unele moduri comune în care poate apărea includ:

Dificultate cu relaționare: C-PTSD poate face dificilă stabilirea și menținerea unor relații de lucru sănătoase cu colegii și supraveghetorii din cauza problemelor de încredere, hipervigilență și dificultăți în reglarea emoțiilor. De asemenea, se poate schimba în sens invers, dacă au stabilit încredere cu un supervizor, se pot lupta cu schimbările organizaționale și se pot simți abandonați ca urmare a schimbării conducerii.

Flashback-uri și declanșatoare: Persoanele cu C-PTSD pot experimenta flashback-uri sau pot fi declanșate de situații sau interacțiuni la locul de muncă, ceea ce face dificilă concentrarea asupra sarcinilor și provoacă suferință emoțională. S-ar putea să nu fie conștienți de factorii declanșatori pentru a putea identifica ce a declanșat această experiență.

Dereglarea emoțională: Dereglarea emoțională este frecventă în C-PTSD, ceea ce duce la schimbări de dispoziție, emoții intense și dificultăți în gestionarea stresului, care pot afecta performanța la locul de muncă și munca în echipă. Când stresul este pe termen lung, așa cum a fost în timpul pandemiei, se acumulează și poate copleși supraviețuitorii C-PTSD.

Hipervigilență: a fi în mod constant în gardă poate îngreuna concentrarea asupra sarcinilor, ducând la scăderea productivității și îngreunând procesul de a te simți confortabil la locul de muncă. Acest lucru este adesea menționat ca fiind în modul de supraviețuire. La persoanele cu C-PTSD, acest lucru poate dura ani de zile și poate duce la un colaps din cauza epuizării.

Absenteism: Unele persoane cu C-PTSD ar putea avea nevoie de mai multe zile de boală sau zile pentru recuperarea sănătatii mintale din cauza impactului simptomelor lor asupra capacității lor de muncă. În aceste situații, poate fi necesară protecția locului de muncă din Legea concediului medical de familie (FMLA) și ar trebui discutată cu furnizorul lor de asistență medicală. Aceasta poate oferi protecție la locului de muncă până la 12 săptămâni (absențe continue sau intermitente).

Deprecierea procesului decizional: C-PTSD poate afecta capacitatea unui individ de a lua decizii clare și raționale, impactând potențial performanța la locul de muncă și luarea deciziilor la locul de muncă. Atunci când se luptă să ia decizii, aceștia pot experimenta disociere sub urmatoarele forme:  lupta (argumentativa), fugă (evitare), îngheța (dezlipiți de emoție) sau a răspunsului fawn (oameni care colapseaza).

Dificultate cu autoritatea: problemele de încredere și un istoric de traumă pot duce la dificultăți cu figurile de autoritate, ducând la conflicte la locul de muncă. Încrederea este evazivă pentru supraviețuitorii C-PTSD. Atunci când situația este agravată cu o combinație de dificultăți în relații, hipervigilență, îndoială de sine și perfecționism, construirea acestor relații poate fi foarte dificilă. 

Perfecționism: Unii oameni cu C-PTSD se pot lupta cu perfecționismul, ceea ce duce la suprasolicitare și epuizare, deoarece se străduiesc în mod constant să îndeplinească standarde ireal de înalte. Acest lucru este adesea asociat cu răspunsul cerb și poate duce la stres și epuizare. Dacă este prelungită, poate duce la colaps din cauza epuizării. Ei pot pierde termenele limită pentru că simt că munca lor nu este încă perfectă.Apoi epuizarea pericliteaza deciziile dar si relatile de munca .

Îndoială de sine: lipsa stimei de sine și a valorii de sine poate submina încrederea la locul de muncă, împiedicând indivizii să caute promovări sau să accepte noi provocări. Acest lucru poate fi împletit cu perfecționismul. Este posibil ca acești indivizi să nu aibă încredere în munca lor decât dacă simt că este perfectă și aliniată cu standardele lor, ceea ce poate fi nerealist. Ei pot cere validarea altora și par să se lupte cu neîncrederea (în ei înșiși sau în cunoștințele lor).

Izolare: Persoanele cu C-PTSD se pot izola de colegi, ceea ce duce la sentimente de singurătate și reducând oportunitățile de colaborare și creare de rețele. Aceasta este o măsură de protecție comună, folosită frecvent pentru a evita conflictele cu ceilalți (din cauza oricăruia dintre motivele de mai sus). Poate deveni un cerc vicios de alternare între a avea nevoie de sprijinul altora și a nu avea încredere, conexiune și conflict, care s-a dovedit a fi o provocare în construirea și menținerea relațiilor.

Este extrem de  important si de valoros, ca angajatorii să creeze un mediu de lucru susținător și înțelegător pentru toată lumea, nu doar pentru cei cu C-PTSD. Încurajarea comunicării deschise, oferirea accesului la resurse de sănătate mintală și implementarea politicilor informate asupra traumei pot ajuta persoanele cu C-PTSD să își gestioneze simptomele și să prospere în locurile de muncă. Creaarea grupurilor de suport psihoemotioanal poate aduce multa rezilienta angajatilor si crestere a productivitatii la job. În plus, căutarea de terapie și sprijin în afara muncii poate fi crucială pentru persoanele care se confruntă cu C-PTSD dar si alte elemente de sanatate mintala,  pentru a-și îmbunătăți bunăstarea generală și funcționarea la locul de muncă.

Autoajutorul

Dacă suferiți de PTSD complex, poate fi util să încercați și să faceți lucruri normale care nu au nicio legătură cu experiențele traumatizante din trecut. Aceste lucruri pot include:

• legarea de noi prietenii
• găsirea unui loc de muncă
• mișcare fizică regulate, stil de alimentatie cat mai sanatos
• învățarea unor tehnici de relaxare
• învățarea unui hobby
• adoptare unui animal de companie.
• Evitarea pe cat posibil sim ai ales tratarea adictiilor (tutun, alcool, cafea, zahar, droguri, acestea fiind neurotoxice cu potential de crestere a simptomatologiei bolilor mintale)

Aceste lucruri vă pot ajuta să vă recăpătați încet încrederea în lumea din jur. Totuși, acestea pot dura ceva timp și nu este nicio rușine dacă vi se par dificile sau nu le puteți face imediat, fiti blanzi si rabdatori cu voi insiva.

Cum îmi pot da seama dacă cineva suferă de tulburare de stres post-traumatic (PTSD)?

Dacă cunoașteți pe cineva care tocmai a trecut printr-un eveniment traumatizant, există câteva lucruri la care ar trebui să fiți atent(ă). Acestea ar putea fi semne că încearcă să-i facă față:

• Modificări de comportament – Performanțe slabe la locul de muncă, întârzieri, concedii medicale, accidente minore
• Modificări emoționale – furie, iritabilitate, depresie, lipsă de interes și lipsă de concentrare
• Modificări în modul de gândire – Concentrarea asupra amenințărilor sau temerilor, viziuni negative asupra viitorului
• Simptome fizice neașteptate – precum dificultăți de respirație, stări de nervozitate sau dureri de stomac

În cazul în care credeți că o persoană ar putea prezenta semne de PTSD sau CPTSD, o puteți încuraja să vorbească cu medicul său de familie. Dacă nu vă simțiți suficient de apropiat(ă) de ea pentru a face acest lucru, puteți încerca să vorbiți cu cineva de care este apropiată, care să facă acest lucru.

De asemenea, ar putea fi util să consulte informații despre PTSD, precum acest material, pentru a o ajuta să identifice dificultățile pe care le întâmpină.

Cum pot sprijini pe cineva care a trecut prin evenimente traumatizante?

Cele ce urmează vă pot ajuta să-i oferiți sprijin unei persoane care a trecut printr-o experiență traumatizantă:

• Discutați – Dați-i timpul necesar pentru a-i permite să vă vorbească despre experiențele sale.
• Ascultați – Lăsați-o să vorbească și încercați să nu-i întrerupeți șirul gândurilor sau să vă împărtășiți propriile experiențe.
• Adresați întrebări generale – Dacă adresați întrebări, încercați ca acestea să fie generale și să nu judecați. De exemplu, ați putea să întrebați „ai vorbit cu altcineva despre acest lucru?” sau „pot să te ajut să găsești un sprijin suplimentar?”

Este recomandat să încercați să evitați:

• Să-i spuneți că știți cum se simte – Chiar dacă ați trecut prin ceva similar, oamenii trăiesc situațiile în mod foarte diferit. Comparațiile pot fi inutile.
• Să-i spuneți că este norocoasă că este în viață – Adesea, persoanele care au trecut prin evenimente traumatizante nu se simt norocoase. De cele mai multe ori, se simt vinovate că sunt în viață, dacă alte persoane au decedat în acel incident.
• Să reduceți din amploarea experienței – Evitați să sugerați că ar fi putut fi mai rău, chiar dacă scopul este acela de a încerca să ajutați persoana să se simtă mai bine. Acest lucru le poate face pe unele persoane să creadă că ceea ce simt nu este justificat.
• Să-i sugerați lucruri inutile – Evitați să faceți sugestii, chiar dacă ați constatat că acestea au funcționat pentru dumneavoastră în trecut. Oamenii sunt foarte diferiți și în multe cazuri este posibil ca persoana să fi încercat deja ceea ce îi sugerați.

PTSD-ul si CPTSD-ul nu sunt diagnostice si etichete, ci ele sunt simptome care inglobeaza experiente traumatizante repetate, multe inca de la varste fragede, care au ramas inca neadresate (nespuse ), iar corpul si comportamentele noastre, ne arata asta si ne aduc aminte ce am experimentat. Blandetea, rabdarea si solicitarea ajutorului specializat sunt chei importante ce redeschid usa sanatatii tale mintale! Te incurajez sa le folosesti si sa ai grija de ele, fiind resursele tale foarte importante!

Mulțumiri

Acest material informativ a fost elaborat de Psiholog Clinician-Anamaria Luisa Gavrilescu, specializare in psihologia traumei  (psihoterapeut in formare in Psihoterapia integrativa a traumei, ISTT(Institutul pentru studiul si tratamentul traumei, Bucuresti )

Referințele complete pentru această resursă sunt disponibile la cerere.

Ajutor suplimentar

Informații privind PTSD

UK Psychological Trauma Society – aici puteți găsi o selecție de materiale care oferă informații utile pentru publicul larg și pentru profesioniștii din domeniul sănătății despre tulburarea de stres posttraumatic.

Overview of PTSD de la NHS (Prezentare generală a PTSD-ului) – acest material informativ de la NHS (Serviciul Național Medical) cuprinde informații despre tulburarea de stres posttraumatic

Overview of Complex PTSD de la NHS (Prezentare generală a PTSD-ului complex) – acest material informativ de la NHS cuprinde informații despre tulburarea de stres posttraumatic complexă

PTSD de la Mind – organizația caritabilă Mind oferă informații despre PTSD și PTSD-ul complex

How can friends and family help? (Cum pot oferi ajutor prietenii și familia?) de la Mind – acest material informativ oferă sugestii despre modul în care puteți ajuta o persoană pe care o cunoașteți și care suferă de PTSD

Useful contacts de la Mind (Persoane de contact utile) – această pagină conține linkuri către alte organizații caritabile și instituții care oferă sprijin persoanelor cu PTSD

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24881-cptsd-complex-ptsd

https://www.ptsd.va.gov/professional/treat/essentials/complex_ptsd.asp

Luisa Gavrilescu

Psiholog clinician specializat în traumă și adicții