Îți este ceva neclar?
Află aici răspunsurile

Cred că mulți dintre noi recunoaștem această întrebare. De fapt, în ultimii ani,mai ales dupa pandemia Covid 19, cred că fiecare om și-a pus această întrebare măcar o dată. Ei bine, înainte să știm ce putem să facem ca să scăpăm de ea, e nevoie să o cunoaștem, pentru a afla ce vrea să ne spună.

Anxietatea face parte din viață, este un prieten si un profesor pe care îl avem. Doar că e ca în relații: Ce fac cu el? Îl țin la distanță și-i închid ușa-n nas? Sau îl invit pe canapea să văd ce are de spus? Să văd ce mesaj are să-mi transmită. Pentru că anxietatea, ca absolut toate celelalte emoții din viața noastră, are și un rol adaptativ, adică ne poate arăta ce anume avem nevoie .

De obicei, anxietatea vrea să ne transmită că trebuie să ne uităm la ceva dureros din viața noastră. Cu alte cuvinte, e forma prin care corpul ne face să fim atenți la noi. Pe vremuri, iubiții își trimiteau scrisori… aveau timp să se gândească, poate, la lucrurile pe care le puneau în scrisoare și partenerul aștepta cu sufletul la gură și avea timp să proceseze dorul, să proceseze starea de dorință față de celălalt partener.

Ei bine, acum nu mai avem timpul ăsta, acum totul este pe repede înainte, totul este pe fugă și, din păcate, cădem în capcana ritmicității vieții, care se întâmplă într-un ritm extrem de alert. Și apoi, dacă nu ne tragem pe noi de mânuță, să ne așezăm să vedem exact ce se întâmplă, viața ne trage în spirala asta din care ne e foarte, foarte greu să ieșim.

Cel mai simplu mod de a scăpa de anxietate, este să ne oprim și să ne ascultăm corpul, să ne conectăm cu el si sa intelegem ca nu trebuie sa-I trantim usa in nas ori a aruncam coletul, pentru ca are ceva important sa ne spuna.

Corpul reprezintă ancora noastră și atunci de fiecare dată când apar stările tensionate de anxietate ca reacție, poate, la situații stresante din viața noastră, atunci avem nevoie să ne întoarcem către corpul nostru. Apoi avem nevoie să ne intrebam; să vedem exact ce se întâmplă cu noi, să ne privim pe noi; să ne uitam în oglindă și să ne intrebam, ok, ce se întâmplă și aici, de fapt?

O sa va explic procrastinarea ca pe un fenomen care nu are legătură cu cât de productivi suntem, ci cu emoțiile pe care le avem față de ceea ce avem de făcut, ce simtim de fapt inainte sa facem sau sa trebuiasca sa intreprindem o actiune.

Îmi place sau nu-mi place? Îmi provoacă plăcere sau neplăcere? Este un task în care mă simt confortabil? Este un task pe care știu să îl fac? Am eu un sentiment de competență sau un sentiment, mai degrabă, de incompetență în situația respectivă? Ori noi, dacă ne uităm puțin la tot contextul, am ajuns să ne îndoim foarte mult de noi înșine. Da, îndoiala este un factor al anxietății și evident al procrastinării, care este de fapt un comportament, deci o rezultantă a felului în care eu mă simt.

Primul pas în eliminarea procrastinării din viața noastră este să ne descoperim emoțiile din spate.

Și e posibil să descopăr mai multe lucruri acolo. E posibil să descopăr îndoiala de sine, neîncrederea în sine. Faptul că nu găsesc neapărat un scop în lucrul respectiv. Dacă ne uităm și mai în profunzime, procrastinarea vine cu niște întrebări foarte existențiale. Ea ne arată unde vrem sau nu vrem să ne petrecem timpul, ce e de fapt important pentru noi?

Probabil asta este cea mai relevantă întrebare pe care ne-o putem pune și care ne poate ajuta să evoluăm, să ne vindecăm de traumele trecutului și să privim înainte, la viața pe care dorim să o trăim.

Specialistul ne spune că atunci când gândurile, emoțiile și comportamentele noastre ne țin pe loc sau chiar ne încurcă și ne afectează relația cu sine și cu ceilalți, atunci este un semnal că trebuie să apelăm la ajutorul terapiei. Alte momente pot fi legate de somatizari in corp, de relatii defectuoase,adictii, perioade de doliu, divorturi si separari, incest, abuzuri, bullying, accidente rutiere, malpraxis, boli cornice sis au terminale, pierderea jobului si lista poate continua,acolo unde resursele noastre sunt prea putine pentru a gasi mecanisme de coping eficiente si sanatoase.

Dacă întâmpin o dificultate in a-mi gestiona emoțiile, atunci e musai să merg pentru că orice emoție care vine cu intensitate e foarte posibil să fi fost o emoție sau înșiruire de emoții, pentru că niciodată o emoție nu vine singură, ci vine la pachet cu mult mai multe. Apoi e foarte important să mă uit la modul în care mă hrănesc și la calitatea somnului, pentru că problemele de sănătate mintală sau dificultățile pur și simplu de reglare emoțională au un impact direct asupra apetitului și asupra calității somnului iar primul simptom il vom regasi acolo, kg in plus ori in minus in ultima perioada, izolare, apatie, somnolenta ori insomnia, schimbari de atitudine si comportament.

Tu ce l-ai întreba pe psiholog, dacă ai merge la terapie?Pentru orice fel de intrebari te rog scrie-mi.

Un psiholog de copii are pregătire profesională și abilități clinice pentru a evalua și trata sănătatea mintală, emoțională, socială și comportamentală a sugarilor, copiilor mici, copiilor și adolescenților.

Psihologii copiilor au o înțelegere aprofundată a nevoilor psihologice de bază ale copiilor și adolescenților și modul în care familia lor și alte contexte sociale le influențează:

• Adaptarea socială și emoțională
• Procesele de dezvoltare
• Adaptarea comportamentală

Psihologii de copii au, de asemenea, cunoștințe de specialitate despre condițiile mentale și comportamentale care îi afectează pe aceștia.

Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), 1 din 5 copii din Statele Unite are o tulburare mentală, de dezvoltare sau de comportament diagnosticată. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) explică că, deși 10% dintre copiii și adolescenții din întreaga lume au afecțiuni mentale, majoritatea nu caută ajutor și nu primesc sprijin. Acest lucru este susținut de CDC, care afirmă că doar 20% dintre copiii cu tulburări mintale, emoționale sau comportamentale primesc sprijin din partea profesioniștilor specializați în sănătate mintală.

Ce face mai exact psihologul de copii?

Psihologii folosesc o gamă largă de proceduri și abilități atunci când lucrează cu copii și adolescenți, inclusiv:

• Evaluarea problemelor psihologice, intelectuale, cognitive și comportamentale prin testare și evaluare.
• Folosirea intervenț iei precum psihoterapia (terapia vorbirii) ș i managementul comportamentului.
• Dezvoltarea de programe de prevenire, cum ar fi prevenirea agresiunii, a dependenț elor, a sarcinii la adolescenț i etc.
• Consultarea cu alț i profesioniș ti ș i furnizori de servicii medicale care lucrează cu copiii.
• Psihologii de copii sunt adesea incluș în îngrijirea cuprinză toare a copiilor cu probleme medicale. De exemplu, pot ajuta copiii cu dificultă ț i de somn sau dureri cronice sau pe cei care se confruntă cu o boală cronică .

Condițiile emoționale, mentale și comportamentale care îi afectează pe copii sunt adesea tratate diferit față de adulți din cauza diferențelor de vârstă, nivelurilor cognitive și maturitatea. Din acest motiv, psihologii de copii pot folosi mai multe tipuri diferite de tehnici de terapie în funcție de vârsta și situația unică a copilului. În funcție de vârsta și nevoile copilului, psihologul poate lucra numai cu părinții (sau cu tutorele) pentru a ajuta cu abilitățile parentale sau pentru a aborda cel mai bine comportamentele copilului.

Aceste terapii pot include:

• Terapia prin artă
• Terapie comportamentală
• Terapie prin joc centrată pe copil
• Terapia relaț iei copil-pă rinte
• Terapia de gestionare a furiei copiilor
• Terapia traumei copilului • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)
• Terapie de grup sau de familie
• Muzicoterapia
• Ergoterapia
• Terapia interacțiunii părinte-copil

Prin programul gratuit pentru copii, ‘’Din Grija pentru copii’’ infiintat anul acesta, copii dvoastra pot beneficia de evaluare si 10 sedinte de consiliere gratuita in cadrul acestui program