🫂Te invit azi sa te gândești la mintea ta ca la un burete.
Fie că este vorba de momente bune sau rele, creierul nostru poate ține multe pe hardul intern. De aceea, trauma emoțională poate rămâne cu noi mult timp după ce am trecut printr-un eveniment traumatizant, poate deasemenea saa raman stocata in corp, in minte si mai ales in sistemul nervos.
Sigur, cu toții am avut momente proaste – sau de-a dreptul jenante – care ne rămân. Poate că este momentul în care ai vărsat cafea în drum spre serviciu sau când tocmai ai pierdut zborul, care încă te ține treaz noaptea.
Dar trauma este mai mult decât atât.
💟Trauma este rezultatul unor experiențe dureroase sau abuzive din punct de vedere emoțional și variază de la ceva cum ar fi un accident fizic pana la abuz emoțional. Spectrul a ceea ce poate genera un răspuns traumatic este destul de larg, astfel încât procesul de vindecare poate arăta diferit pentru fiecare.
Ce este trauma?💥
Trauma este un răspuns emoțional care durează mult timp după ce apare un eveniment care provoacă stres psihic și fizic semnificativ. La fel cum o cicatrice fizică de la o tăietură adâncă necesită timp pentru a se vindeca, recuperarea după traumă este posibilă cu timp și tratament. Este important să ne amintim că ignorarea sau evitarea simptomelor de traumă nu este un răspuns sănătos de adaptare (de fapt, evitarea acestora poate înrăutăți lucrurile – vom discuta mai târziu).
Când treci printr-un eveniment traumatizant, mintea ta își amintește uneori cum s-a simțit și păstrează acel răspuns la traumă „pregătit”. „Unii oameni nu își pot aminti evenimente traumatice de mulți ani”.
În general, traumele afectează două părți ale creierului tău :
🧠1. Amigdala. Acesta este centrul emoțional al creierului tău – este responsabil pentru modul în care reacționezi la bine, la rău și la tot ce se află între ele. Când apare o traumă… ei bine, să spunem că începe să-și facă treaba puțin prea bine. „Și, așadar, ceea ce se poate întâmpla este că această parte a creierului devine excesiv de excitată și este mai vigilentă la pericol”, explică medicii psihiatri specializati in trauma. „Pentru noi toți, amigdala este un fel de centru al nostru de protecție și încearcă să împiedice să ni se întâmple lucruri rele. Deci, poate începe să sune alarme false, deoarece caută mereu un fel de problemă sau pericol după colț.”
🧠2. Hipocampul. Partea creierului tău care ține de memorie este, desigur, legată de traumă. Acest lucru se datorează faptului că creierul tău își amintește cum te-ai simțit când a avut loc evenimentul traumatizant. Când hipocampul tău este afectat de o traumă, creierul tău începe să se lupte între ceea ce este trecutul sau prezentul, ceea ce înseamnă că amintirea unui eveniment traumatic poate începe să pară că se întâmplă în momentul prezent.
Acesta este motivul pentru care anumite experiențe – sau triggeri– pot declanșa o amintire traumatizantă și te pot pune în acel mod de luptă sau fuga, chiar dacă nu există niciun pericol real .
De exemplu, sunetul unui avion aerian poate aduce un veteran cu PTSD (tulburare de stres post-traumatic) înapoi la frica pe care o simțea pe câmpul de luptă. Sau un tunet puternic poate determina un supraviețuitor al uraganului să simtă aceeași anxietate intensă pe care a simțit-o în momentul acelei experiențe traumatizante.
Deci, chiar dacă s-a întâmplat în trecut, Traumele Nerezolvate vă pot afecta prezentul – provocând lucruri precum atacuri de panică, depresie sau incapacitatea de a continua cu rutinele normale. În unele cazuri, puteți dezvolta, de asemenea, o tulburare complexă de stres post-traumatic (C-PTSD), care se întâmplă din cauza traumei prelungite sau repetate în timp.
Deci, cum recunoașteți momentele dureroase în timp și cum vindecati cicatricile emoționale lăsate în urmă?
💚Primul pas este să dai un nume a ceea ce conțin și simti : TRAUMA .
Nu este doar un mic eșec de care te poți scutura sau de care trebuie să te simți rușinat – este ceva care devine o parte din povestea ta.
Studiile spun ca exista diferite tipuri de traume:
„T” mare și
„T” mic
Trauma pe care o experimentați nu trebuie să arate într-un anumit fel pentru a fi valabilă.
Potrivit dr. Duke, trauma poate fi uneori înțeleasă ca traumă mare „T” și traumă mică „t”. Diferența dintre acestea două nu este cu adevărat o chestiune de severitate (nu este o competiție pentru care trauma este mai gravă), ci mai degrabă cum îți afectează mintea.
Trauma cu „T” mare este probabil primul lucru la care te gândești când te gândești la traumă: momente mari, extraordinare, care îți pot altera bunăstarea fizică și mentală.
„Trauma cu „T” mare ar fi ca o traumă în masă și ar fi o circumstanță pe care majoritatea oamenilor, indiferent cine ar fi, ar considera-o ca fiind “traumatizanta”, explică Duke. Deci, ar putea fi orice eveniment care provoacă suferință emoțională sau care este ieșit din comun și azi te determina sa-l privești și sa-l simți prin corp și emoții neprotejate, acesta este motivul pentru care azi simți frica intensa, atacuri de panica stări de anxietate si multa durere.
Câteva exemple de traume mari „T” sunt:
- Dezastre naturale.
- Atacurile sau accidentele violente.
- Luptă militară.
- Agresiunea sexuală.
- Abuz fizic, psihic și emoțional etc
Traumă cu „t” mic, este complexă într-un mod diferit si poate să nu afecteze pe toți la fel. În unele cazuri, trauma cu „t” mic, poate fi mai greu de recunoscut sau definit.
Exemple de mici trauma cu „t” mic, includ:
- Pierderea unui animal de companie.
- O despărțire sau un divorț.
- Cineva trebuie să se mute la un moment dat sau să se mute brusc.
- Probleme financiare sau juridice.
- Hărțuirea.etc
„Ceea ce este traumatizant pentru o persoană s-ar putea să nu faze pe altcineva”, notează Duke. „Hărțuirea este un bun exemplu de mică traumă „t”. Unii oameni au experimentat hărțuirea în copilărie și nu sunt foarte deranjați de ea, în timp ce alții pot retrăi cu adevărat că au fost hărțuiți ca și cum tocmai s-ar fi întâmplat.”
Cum te afectează diferitele tipuri de traume?
Fie că este un „T” mare sau un „t” mic, trauma poate proveni din multe surse diferite.
Iată câteva tipuri de traume și efectele pe care le au:
Traumă copilărie și parentală
Traumele din copilărie pot proveni din abuz fizic, abuz verbal sau neglijență pe care le experimentați când erați tânăr. Dar există și alte lucruri care ar putea intra sub această umbrelă, cum ar fi să fii martor la abuz, să fii într-un accident la o vârstă fragedă sau să crești într-un mediu familial stresant.
„În general, când trauma are loc la o vârstă mai fragedă, tinde să aibă un impact mai mare”, afirmă Duke. Copiii care suferă de traume sub vârsta de 8 ani sunt deosebit de vulnerabili. Dacă suferiți de traume din copilărie, este posibil să vă afecteze până la vârsta adultă. Dar este posibil să abordezi trauma când ești încă tânăr – dacă semnele de avertizare sunt observate la timp.
„Modul în care trauma copilăriei tinde să se manifeste la vârsta adultă este un sentiment profund de rușine și vinovăție”, notează Duke.
Odată cu aceasta, traumele din copilărie pot duce și la: - Stimă de sine scazută.
- Tendința de a se angaja în comportamente riscante.
- Dependenta de substanțe, alcool, pornografie, droguri, jocuri de noroc, mancat compulsiv, bulimie, anorexie și lista poate continua
- Anxietate, depresie , burnout
- Dificultăți de învățare.
Trauma din copilărie se poate suprapune și cu trauma parentală – atunci când suferiți abuz si /sau neglijenta din partea unui îngrijitor ori copilul trăiește intr-un mediu permanent conflictual sau abuziv „Dacă abuzul are loc de către un îngrijitor principal, acesta tinde să aibă un efect mai profund decât dacă s-ar întâmpla cu un străin sau cu un membru mai extins al familiei”, adaugă Duke.
Traume sexuale
Agresiunea sexuală este probabil primul tip de traumă sexuală care îmi vine în minte. În plus, orice expunere la un comportament sexual inadecvat, dăunător sau violent poate provoca traume sexuale. Trauma sexuală apare frecvent atunci când nu (sau nu poți) dai consimțământul informat pentru un act sexual.
Ca și în cazul altor forme de traumă, este obișnuit ca traumele sexuale să cauzeze PTSD , care se poate manifesta în viața ta sub formă de coșmaruri, declanșatoare de anxietate și pierderi de memorie. Potrivit lui Duke, experiența ta (și procesul de vindecare) cu trauma sexuală va varia în funcție de faptul că a fost un singur eveniment sau în desfășurare, precum și de vârsta ta.
„Am văzut oameni care experimentează flashback-uri timp de câteva luni, în timp ce alții experimentează flashback-uri câțiva ani mai târziu”, adaugă ea. „Depinde într-adevăr de atât de multe variabile diferite.”
Traumele sexuale pot rămâne cu tine și într-un sens foarte fizic. „Cineva poate avea dificultăți în a merge la cabinetul medicului, a vedea un ginecolog sau a face astfel de examene”, continuă Duke.
O altă notă despre trauma sexuală este că, în unele cazuri, se poate suprapune cu trauma copilăriei. Acest lucru poate duce la o tendință ca anumite comportamente să apară mai târziu în viață, cum ar fi: - Comportamente sexuale riscante.
- Tulburari de alimentatie.
- Tulburări de abuz de substanțe.
Traumă relațională
Relațiile nesănătoase pot provoca, de asemenea, traume, mai ales dacă relația este abuzivă (fie abuz fizic sau emoțional ).
Trauma relațională poate rezulta și din relații romantice în care o persoană semnificativă nu ți-a respectat limitele sau o relație intermitent care te-a lăsat să te simți epuizat și confuz.
„De exemplu, cineva ar putea fi implicat într-o relație în care dinamica este foarte manipulativă”, explică Duke. „Ar putea fi și din cauza unor lucruri precum iluminarea cu gaz sau o trădare a încrederii.”
„ Efectele traumei în relație nu vor fi clare imediat”, spune ea. „Dar ele vă pot afecta sentimentul de valoare de sine și ceea ce simțiți că meritați în viitorii parteneri romantici.
„Unii oameni răspund traumei relației izolându-se cu adevărat de alte relații. Alții au reacția opusă, care este să sară de la o relație la alta și să nu vrea niciodată să fie – sau nu pot fi – singuri.”
Traumă religioasă
Comunitatea este una dintre principalele moduri prin care ne conectăm cu ceilalți – atât în copilărie, cât și la vârsta adultă. Și grupurile religioase sunt un loc comun pentru a găsi comunitate. Dar, similar cu trauma relațională, trauma poate apărea dacă oamenii în care ai avut încredere cândva (cum ar fi comunitatea ta bisericească) devin manipulatori, toxici sau abuzivi. Într-un cadru religios, un anumit sistem de credințe poate fi folosit și ca o formă de rușine.
„Traumele religioase pot veni din dorința de a părăsi un anumit set de credințe, practici sau o figură sau un grup religios care o face pe persoană să se simtă manipulată sau controlată într-un fel”, explică Duke.
O astfel de traumă poate fi deosebit de complicată pentru că afectează în cine ai încredere și în cine nu ai încredere. Dacă ești cineva care a supraviețuit traumei unui cult sau unui cadru religios toxic, s-ar putea să eziti să te conectezi cu alții și să găsești o nouă comunitate.
„De asemenea, s-ar putea să întâmpinați dificultăți în a distinge ceea ce puteți și în ce nu puteți crede”, . „Unii oameni pot avea foarte multă frică de moarte sau de a fi pedepsiți, mai ales dacă acesta a fost mesajul pe care l-au primit de-a lungul vieții.”
Cum să te vindeci de traume
Există instrumente disponibile care vă pot ajuta să vă procesați trauma, să vă găsiți pacea și să nu o lăsați să vă preia viața. Asta nu înseamnă că poți „pur și simplu să treci peste” trauma ta. În schimb, înseamnă să o înfrunți direct, să inveti sa fii blând si rabdator cu tine însuți și să-ți găsești o nouă cale.
Oamenii din domeniul psihotraumatologiei explică câțiva pași pe care îi puteți lua în calcul pentru a vă vindeca de traume:
💚1.Căutați o terapie adecvată.
Poate că ești deja conștient de trauma ta și vrei să faci pasul următor. Sau poate întâmpini probleme în a afla cauza traumei care se manifestă în viața de zi cu zi. În ambele cazuri, un terapeut informat va fi cel mai bun aliat al tău în procesul de vindecare.
„Cel mai important pas este să stabilești o alianță terapeutică cu adevărat sigură înainte de a deschide toate detaliile traumei tale”, ne sfătuiește dr Duke. Acest lucru înseamnă adesea că terapeutul ar trebui să vă permită să stabiliți anumite limite, fie că este vorba despre subiecte de conversație sau anumite cuvinte declanșatoare.
De asemenea, este important ca terapeutul să fie informat nu numai despre cum să construiți încredere, ci și despre ce instrumente vă pot ajuta să rezolvați trauma în siguranță și eficient.
De exemplu, mulți terapeuți informați despre traumă pot recomanda terapia de desensibilizare și reprocesare a mișcărilor oculare (EMDR) ca o modalitate de a aborda amintirile dureroase. „Dar chiar vrei să te asiguri că vei găsi pe cineva care este instruit în EMDR, deoarece este un tip destul de specific de terapie”, subliniază Duke.
2.💙Învață-ți declanșatorii.
Este deosebit de greu când un răspuns la traumă te lovește atunci când nu te aștepți. S-ar putea să fii la magazin sau să iei benzină și, dintr-o dată, un declanșator te prinde neprevăzut și simți un imens sentiment de pericol sau de groază. Pentru a preveni o astfel de reacție, este important să aflați despre propriile voastre declanșatoare de traumă și despre ce le-ar putea declanșa. Acest lucru vă va ajuta să vă înțelegeți mai bine pe voi înșivă și limitele sănătoase pe care ar putea fi necesar să le stabiliți.
3.💜Încercați meditația ghidată
Dacă creierul tău este bombardat în mod constant de amintiri oribile, atât meditația , cât și atenția pot fi o practică de vindecare – dar Duke recomandă să “nu sari în ele fără roți de antrenament”. Un stil de meditație deschis sau liber ar putea fi prea copleșitor la început. Ea recomandă în schimb să începeți cu o meditație ghidată pentru a vă ajuta să vă ușurați în practică.
Încercați o aplicație sau un videoclip YouTube care vă va ghida gândurile către un punct focal. Chiar și o colecție de muzică care te menține calm și împământat poate servi ca un ghid util de meditație.
4.🤎Practicați auto-îngrijirea
În capul tău, ar putea fi doi actori care conduc spectacolul: Tu și trauma ta. Deci, dacă trauma ta te face să fii nepoliticos sau dăunător cu tine însuți, este important să lucrezi împotriva ei. De aceea, îngrijirea de sine poate fi o modalitate întăritoare de a-ți face timp pentru tine – copilul tău interior sau pur și simplu sinele tău trecut – care a îndurat trauma.
Activități precum yoga sau exercițiile fizice s-au dovedit a fi benefice în vindecarea (sau cel puțin atenuarea) efectelor traumei. Aportul de hobby-uri care vă interesează, cum ar fi pictura, boxul, un curs de dans sau pur și simplu să mergeți la plimbări zilnice, poate face, de asemenea, parte din îngrijirea de sine. Nu este un remediu, ci pur și simplu ceva – orice – care aduce bucurie în viața ta și te face să simți că poți fi o sursă de vindecare.
Și dacă răspunsul la traumă afectează în mare măsură viața ta de zi cu zi – sau a unei persoane pe care o cunoști – contactează un psiholog clinician, cu expertiza în psihoterapia traumei, în sănătate mintală sau conectează-te cu o resursă sau un grup de sprijin
Psiholog clinician Luisa Gavrilescu 💞 Healing Trauma and Wellbeing
