Terapia prin joc este o metoda explorativa si de evaluare psihologica precum si de recalibrare a psihicului unui copil, ea ajută în primul rând la îmbunătăţirea comportamentului şi a sferei psihoemoţionale şi este adresată în special copiilor cu tulburări din această arie, de afectivitate, control al impulsivitatii, agresivitate, retragere sociala si multe altele. Mai mult, jocul este util şi în dezvoltarea comunicării şi a limbajului, rezolvarea de probleme, asimilarea cunoştinţelor, îmbogăţirea imaginaţiei, a creativităţii, integrarea în grup, redarea sentimentul de apartenenţă la acesta.
De ce este recomandată terapia prin joc pentru copii?
Sunt situaţii în care, din cauze multiple, copilul a pierdut dezvoltarea anumitor abilități în cadrul etapelor naturale de dezvoltare sau prezintă dificultăţi de învăţare ori a experimentat o anumita tipologie de trauma, iar terapia prin joc poate completa şi reconstrui aceste „goluri“ prin intermediul tehnicilor ludice.
Cum funcţionează terapia prin joc?
Datorită terapiei prin joc, un copil se poate regăsi pe sine, ajunge să îşi cunoască punctele forte, dar şi pe cele slabe, este ajutat să îşi construiască stima de sine, respectul de sine şi, astfel, să aibă încredere în el. Într-un spaţiu sigur şi într-un timp care-i aparţine, în prezenţa terapeutului, el are posibilitatea să preia controlul şi să ia decizii, să dezvolte strategii pentru a face faţă dificultăţilor cu care se confruntă în viaţă şi să aibă o perspectivă pozitivă asupra viitorului. Siguranţa fizică, emoţională şi confidenţialitatea sunt deosebit de importante pentru copiii şi familiile care beneficiază de terapie prin joc.
20 de situaţii când terapia prin joc şi teatru este recomandată copiilor:
1.Nu îşi atinge potenţialul maxim din punct de vedere academic (şcolar) sau social;
2.Intâmpină greutăţi în procesul de învăţare;
3.Este pe punctul de a fi exmatriculat/ exclus din şcoală;
4.Este hiperactiv, instabil şi se concentrează greu în timpul activităţilor;
5.A trecut printr-o traumă (abuz – fizic/ emoţional/ sexual, separarea sau divorţul părinţilor, accident etc);
6.Este diagnosticat cu ADHD, tulburare din spectrul autist, sindrom Asperger etc;
7.Se află în proces de adopţie sau de îngrijire în cadru instituţionalizat;
8.Suferă de anxietate, stres, fobii, ticuri nervoase;
9.A suferit o pierdere majoră sau se află în doliu;
10.Este retras sau de multe ori nefericit, trist, apatic;
11.Are anumite disfuncţionalităţi, deficienţe sau suferă de o boală cronică;
12.Are dificultăţi în a-şi face prieteni;
13.Are izbucniri frecvente de furie violentă pe care nu o poate controla;
14.Nu îşi ascultă părinţii, este negativist, răspunde obraznic;
15.Nu are încredere în sine, nu are iniţiativă, este timid;
16.Are certuri frecvente cu părinţii, colegii, fraţii sau surorile;
17.Este bătăuş cu alţii sau este agresat (intimidare – fenomenul „bullying“);
18.Adoptă un comportament nepotrivit;
19.Are coşmaruri şi tulburări de somn;
20.Nu se joacă
Terapia prin joc este una dintre cele mai utile metode prin care copii isi recastiga capacitatile si abilitatile innascute, pe care cumva le-au reprimat in momentele dificile de viata prin care au trecut si poate fi deasemenea o metoda benefica de dezvoltare personala.
